Deciziile
Curţii în funcţie de tipologia acestora şi efectele pe care le produc, pot fi:
simple, interpretative sau manipulative.
Decizii
simple (denumite şi pure şi simple), prin
care se constată neconstituţionalitatea integrală sau parţială a legii ori a
ordonanţei, ori prin care se constată constituţionalitatea acestora în raport
cu criticile de neconstituţionalitate. Cu titlu exemplificativ reţinem decizia
nr. 573/2018 prin care s-a constat că, „dispoziţiile
art.434 alin.(2) lit. g) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale”
şi decizia nr. 537/2018 prin care s-a constat că „legea manualului şcolar este neconstituţională, în ansamblul său.”
Deciziile Curţii prin care s-a constatat
neconstituţionalitatea unor legi sau ordonanţe ori a unor dispoziţii din
acestea produc efectele prev. la art. 147 alin.1 din Constituţie (îşi
încetează efectele juridice)şi sunt general obligatorii (erga omnes). În acest sens urmează a fi
reţinute dezlegările date chiar de Curte, în cuprinsul Deciziei nr.169/1999
unde, s-a statuat că „deciziile de
constatare a neconstituţionalităţii pronunţate în cadrul soluţionării
excepţiilor de neconstituţionalitate nu produc doar efecte relative, inter
partes, în cadrul procesului în care a fost ridicată excepţia de
neconstituţionalitate, ci produc efecte absolute, erga omnes.” În caz
contrar, se arată în cuprinsul aceleiaşi decizii, s-ar ajunge în situaţia în
care o prevedere legală a cărei neconstituţionalitate a fost stabilită, în mod
definitiv, pe căile şi de către autoritatea prevăzute de Constituţie, să se mai
aplice încă.
Deciziile
interpretative sau intermediare.
În ceea ce priveşte aceste din urmă
decizii Curtea, de regulă, foloseşte expresia „prevederile sunt constituţionale numai în măsura în care…” (a se
vedea Dec. nr. 121/1996) sau „admite
excepţia de neconstituţionalitate şi constată că prevederile sunt
neconstituţionale în măsura în care…” (a se vedea Dec. nr. 818, 819, 820,
821/2008).
În aceste cazuri, fie se arată care
este înţelesul constituţional al normei şi pe cale de consecinţă se dispune ca,
numai acest înţeles să fie aplicat de instanţa de judecată, fie se arată care
este înţelesul neconstituţional şi pe cale de consecinţă se dispune ca, instanţele
să nu aplice norma în acest sens, oricare altă interpretare fiind în acord cu
legea fundamentală.
Prin aceste hotărâri practic, Curtea
evită să constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate şi
încearcă să stabilească un înţeles al normei în conformitate cu Constituţia.
În ceea ce priveşte efectele, se reţine
că aspectele semnalate în cazul deciziilor simple, de constatare a
neconstituţionalităţii, sunt valabile mutatis
mutandis şi în cazul deciziilor interpretative. Această categorie de
decizii prezintă un grad de complexitate al efectelor pe care le produc chiar
mai ridicat faţă de deciziile simple, în condiţiile în care textul care a făcut
obiectul controlului de constituţionalitate nu este eliminat din legislaţie, ci
îşi va găsi aplicarea, în continuare însă, în interpretarea stabilită de
instanţa constituţională.
Decizii manipulative,
prin care este transformată semnificația legii, pentru a nu lăsa un vid juridic cu
consecințe păgubitoare și substitutivă
care indică norma care trebuie să o
înlocuiască pe cea care a făcut obiectul controlului pentru ca principiul
constituțional încălcat să fie respectat (este adecvată reglementarea criticată
la exigențele constituționale)[i]
Av. Artin Sarchizian.
[i] I. Deleanu, Instituții și proceduri
constituționale, Editura C.H.Beck, pag.899