Efectele deciziilor CCR – simple, interpretative si manipulative

Deciziile Curţii în funcţie de tipologia acestora şi efectele pe care le produc, pot fi: simple, interpretative sau manipulative.

Decizii simple (denumite şi pure şi simple), prin care se constată neconstituţionalitatea integrală sau parţială a legii ori a ordonanţei, ori prin care se constată constituţionalitatea acestora în raport cu criticile de neconstituţionalitate. Cu titlu exemplificativ reţinem decizia nr. 573/2018 prin care s-a constat că, „dispoziţiile art.434 alin.(2) lit. g) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale” şi decizia nr. 537/2018 prin care s-a constat că „legea manualului şcolar este neconstituţională, în ansamblul său.”

Deciziile Curţii prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor legi sau ordonanţe ori a unor dispoziţii din acestea produc efectele prev. la art. 147 alin.1 din Constituţie (îşi încetează efectele juridice)şi sunt general obligatorii (erga omnes). În acest sens urmează a fi reţinute dezlegările date chiar de Curte, în cuprinsul Deciziei nr.169/1999 unde, s-a statuat că „deciziile de constatare a neconstituţionalităţii pronunţate în cadrul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate nu produc doar efecte relative, inter partes, în cadrul procesului în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, ci produc efecte absolute, erga omnes.” În caz contrar, se arată în cuprinsul aceleiaşi decizii, s-ar ajunge în situaţia în care o prevedere legală a cărei neconstituţionalitate a fost stabilită, în mod definitiv, pe căile şi de către autoritatea prevăzute de Constituţie, să se mai aplice încă.

Deciziile  interpretative sau intermediare.

În ceea ce priveşte aceste din urmă decizii Curtea, de regulă, foloseşte expresia „prevederile sunt constituţionale numai în măsura în care…” (a se vedea Dec. nr. 121/1996) sau „admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că prevederile sunt neconstituţionale în măsura în care…” (a se vedea Dec. nr. 818, 819, 820, 821/2008).

În aceste cazuri, fie se arată care este înţelesul constituţional al normei şi pe cale de consecinţă se dispune ca, numai acest înţeles să fie aplicat de instanţa de judecată, fie se arată care este înţelesul neconstituţional şi pe cale de consecinţă se dispune ca, instanţele să nu aplice norma în acest sens, oricare altă interpretare fiind în acord cu legea fundamentală.

Prin aceste hotărâri practic, Curtea evită să constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate şi încearcă să stabilească un înţeles al normei în conformitate cu Constituţia.

În ceea ce priveşte efectele, se reţine că aspectele semnalate în cazul deciziilor simple, de constatare a neconstituţionalităţii, sunt valabile mutatis mutandis şi în cazul deciziilor interpretative. Această categorie de decizii prezintă un grad de complexitate al efectelor pe care le produc chiar mai ridicat faţă de deciziile simple, în condiţiile în care textul care a făcut obiectul controlului de constituţionalitate nu este eliminat din legislaţie, ci îşi va găsi aplicarea, în continuare însă, în interpretarea stabilită de instanţa constituţională.

Decizii manipulative,  prin care este transformată semnificația  legii, pentru a nu lăsa un vid juridic cu consecințe păgubitoare și  substitutivă care  indică norma care trebuie să o înlocuiască pe cea care a făcut obiectul controlului pentru ca principiul constituțional încălcat să fie respectat (este adecvată reglementarea criticată la exigențele constituționale)[i]

 

Av. Artin Sarchizian.

 

No comments

Leave a reply