Premiera in Justitie romana. Despagubiri pentru pasivitatea statului.
Speta constituie o premiera in Justitia
romana, reprezentand un precedent valoros, ce dovedeste ca si instantele
nationale, pot (si trebuie) sa sanctioneze pasivitatea autoritatilor statului,
manifestata in prezenta unor drepturi fundamentale, precum cel la viata.
Rezumatul
situatiei de fapt:La 22 ianuarie 2017, dna.
SGE este ucisă prin împuşcare cu o armă de vânătoare de fostul său concubin în timp ce se afla la serviciu. Anterior, la 15 ianuarie 2017 victima fusese agresată în public şi ameninţată cu moartea. După un apel la 112, un echipaj de
poliţie s-a prezentat la faţa locului, de unde agresorul plecase deja. La îndrumarea poliţiştilor, victima a formulat o plângere penală pentru vătămare corporală şi ameninţare. Plângerea a fost înregistrată şi după cinci zile a fost începută urmărirea penală in rem. Nu s-a făcut nici un act de urmărire penală în dosar până în mai 2018.
După trei zile, la 18 ianuarie, victima este din nou agresată în public şi ameninţată cu moartea. Un martor al incidentului apelează la 112, însă operatorul refuză să transfere
apelul către poliţie pe motiv că nu s-a indicat adresa exactă, ci doar numele unui bar şi cartierul unde avea loc incidentul. După câteva minute, martorul a revenit cu un nou apel la 112 şi a indicat adresa barului, însă operatorul a refuzat să transfere
apelul pe motiv că agresorul plecase deja de la locul incidentului şi nu mai avea rost să meargă un echipaj de poliţie acolo.
La 19 ianuarie 2017, a doua zi, victima
depune o a doua plângere penală. Poliţia nu face nimic cu ea până prin primăvara lui 2018, când o conexează la cea anterioară. La 20 ianuarie 2017, agresorul îşi cumpără ilegal o armă de vânătoare, iar două zile mai târziu îşi împuşcă fosta concubină de două ori în cap. Fuge de la locul faptei şi se predă după câteva ore. În octombrie 2018 este condamnat definitiv la detenţiune pe viaţă.
În urma victimei, râmâne un copil de 4 ani a cărui mamă este decedată, iar tatăl este închis pe viaţă, şi părinţii victimei. Aceştia formulează o acţiune în răspundere delictuală împotriva statului român, a administratorului serviciului 112 (Serviciul de Telecomunicaţii Speciale) şi a Poliţiei române (MAI, IGPR şi IPJ Mureş). Prin acţiune se cere să se constate că statul român şi instituţiile sale şi-au încălcat obligaţiile pozitive impuse de art. 2 din Convenţia drepturilor omului şi de Convenţia de la Istanbul.
Tribunalul Mureş respinge acţiunea. În raport de statul român, nu se precizează de ce. În raport de STS, se precizează că dat fiind că victima nu a fost ucisă în 18 ianuarie, refuzul operatorului 112 de a
transfera apelul nu are nicio importanţă. În raport de Poliţie, s-a considerat că intervalul de o săptămână de la prima plângere penală este prea scurt pentru ca organele de poliţie să ia măsurile de prevenire a uciderii victimei. Nu se precizează de cât timp ar fi avut nevoie poliţia pentru a face ceva concret, în afară de un traseu birocratic. Victima este cercetată prin sentinţă pentru că nu a sesizat poliţia mai devreme cu privire la comportamentul violent al fostului concubin.
Soluția: La 22 noiembrie 2018, Curtea de Apel Tg. Mureş admite apelul şi admite acţiunea, si dispune
astfel: Admite apelul
declarat de reclamanţii, împotriva Sentinţei civile, pronunţate de Tribunalul
Mureş în dosarul nr.. Schimbă integral hotărârea atacată şi, în consecinţă:
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii, în contradictoriu cu pârâtii
Statul Român - prin Ministerul Finantelor Publice, Inspectoratul de Politie
Judetean Mureș, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Afacerilor
Interne şi Serviciul de Telecomunicații Speciale - Directia pentru Apel Unic de
Urgență. Obligă pârâţii, în solidar, la plata de despăgubiri în favoarea
reclamanţilor, cu titlu de daune morale, după cum urmează: - suma de 100.000
euro în favoarea reclamantului, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, pentru
prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului mamei sale, survenit la data de
22.01.2017; - suma de câte 25.000 euro în favoarea reclamanţilor Emese, la
cursul B.N.R. din ziua plăţii, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a
decesului fiicei acestora, survenit la data de 22.01.2017. Respinge restul
pretenţiilor. Respinge ca nefondat apelul incident declarat de pârâtul
Ministerul Afacerilor Interne. Cu drept de recurs.
Comentariu: Solutia prezentata, reprezinta numai un “inceput” de normalizare, intrucat, in mod firesc,
instantele nationale, independente si impartiale, au obligatia sa sanctioneze
orice nescotire a legii, chiar daca, aceasta se realizeaza de catre stat. Cu
alte cuvinte, aceste chestiuni, trebuie lamurite la nivel national, fara sa fie
necesar interventia unor jurisdictii internationale.
Avem un caz in care, Statul Roman, prin agentii
sai (lucratorii institutiilor implicate) si-a incalcat obligatia de a proteja
viata persoanelor aflate in jurisdictia sa.
In esenta, obligatiile statului – cand vorbim despre dreptul la viata al persoanei – pot fi impartite, in obligatii pozitive și negative.
Obligația negativă se referă la abținerea de a provoca moartea în mod intenționat.
Obligațiile pozitive presupun luarea unor măsuri în vederea protejării eficace si efective a vieții unei persoane. În categoria obligațiilor pozitive se regăsesc obligațiile preventive și cele procedurale.
Obligațiile preventive cuprind obligația statului de a crea un sistem legislativ și un aparat de aplicare a acestui sistem care să sancționeze atingerile aduse vieții și să protejeze orice persoană în măsura în care există indicii temeinice pentru a crede că o atingere va fi adusă vieții sale.
Obligația procedurală a statului va interveni după ce s-a produs o atingere a dreptului la viață, indiferent de persoana care o provoacă și constă în necesitatea de a iniția o anchetă care să stabilească circumstanțele în care a avut loc atingerea dreptului la viață și identificarea și tragerea la răspundere a făptuitorului.
In caz de
incalcare, raspunderea statului trebuie angajata, iar, subsecvent acesteia – dupa
ce despagubirile au fost platite victimei – cei vinovati, in
mod direct, trebuie tinuti raspunzatori, platind costul acestor despagubiri
achitate de stat.
CEDO. Îndatorirea instanței penale de a-și motiva hotărârea
În cauză, reclamantul, care a fost condamnat pentru trafic de droguri, s-a plâns de încălcarea dreptului său de a avea o hotărâre motivată.
CEDO a reamintit că a interpretat art. 6 § 1 din Convenție în sensul că instanța penală are îndatorirea de a explica motivele hotărârii, însă acest lucru nu implică obligația furnizării unui răspuns detaliat pentru fiecare argument formulat de părți, ci doar obligația de a răspunde celor mai importante probleme ale cauzei.
Curtea a constatat, în special, că Curtea Supremă Federală, în hotărârea sa din 20 iunie 2008, nu a adus în discuție plângerea reclamantului privind încălcarea principiului contradictorialității. În absența unui răspuns concret privind acest aspect care a fost suficient de bine fundamentat în memoriile de recurs depuse la această instanță, este imposibil să se verifice dacă instanța a neglijat pur și simplu să trateze plângerea că principiul contradictorialității a fost încălcat sau dacă a intenționat să o respingă și, dacă aceasta ar fi fost intenția sa, care au fost motivele pentru a decide astfel. În concluzie, hotărârea de condamnare a reclamantului nu a fost motivată în mod corespunzător.
Peste 2.600 de procese de judecată intentate de către un bărbat
Jonathan Lee Riches s-a născut în data de 27 decembrie 1976, prin urmare urmează să împlinească, în curând, 42 de ani. În anul 2016 a fost publicată o carte cu o colecție de procese de judecată intentante de Riches.Conform datelor statistice, din anul 2006, Jonathan Lee Riches a depus mai mult de 2.600 de procese în diferite curți din SUA. Printre cei mai cunoscuți inculpați fiind George W. Bush, Steve Jobs, Martha Stewart și Britney Spears. Desigur că aceasta a intentant și procese de judecată mai ciudate, cum ar fi, de exemplu împotriva Partidului Național Socialist al lui Adolf Hitler, zeilor nordici, Plato, Nostradamus, Che Guevara, Memorialul Lincoln, Turnul Eiffel, cele 13 Triburi ale Israelului.
Dosarul pe care acesta l-a intentat împotriva Guinness Book of World Records a fost respins de către magistrați, precum majoritatea cauzelor reclamate de către acesta.
CEDO: Îndepărtarea din sala de judecată a unei femei purtând hijab
În hotărârea din 18 septembrie 2018 în cauza Lachiri împotriva Belgiei (cererea nr. 3413/09), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, cu majoritate (șase voturi la unu), că a existat o încălcare a articolului 9 (libertatea de gândire, de conștiință și de religie) din Convenția europeană a drepturilor omului.
Cauza privește înlăturarea reclamantei dintr-o sală de judecată din cauza refuzului acesteia de a-și îndepărta hijab-ul.
CEDO a constatat că îndepărtarea reclamantei – un cetățean obișnuit, care nu reprezenta statul – din sala de judecată a constituit o „restrângere“ cu privire la exercitarea dreptului de a-și manifesta religia. De asemenea, a considerat că restrângerea a urmărit scopul legitim de „protejare a ordinii publice“, în vederea prevenirii unui comportament lipsit de respect față de sistemul judiciar și /sau perturbator al bunei desfășurări a unei audieri.
Curtea a constatat, totuși, că atitudinea reclmantei la intrarea în sala de judecată nu a fost lipsită de respect și nu a constituit – sau a fost de natură să constituie – o amenințare pentru buna desfășurare a ședinței. Prin urmare, Curtea a considerat că nu a existat necesitatea restrângerii în cauză și că încălcarea dreptului reclamantei la libertatea de a-și manifesta religia nu a fost justificată într-o societate democratică.
Interzicerea distribuirii de fotografii pe rețelele de socializare
Patru persoane care au fost chemate în judecată de o femeie pentru că au distribuit pe Facebook poze cu ea și copilul său, împreună cu mesaje denigratoare. Instanța le-a obligat să șteargă pozele respective și să nu mai posteze fotografii cu ea și rudele acesteia și nici comentarii jignitoare la adresa sa, precum și să-i plătească daune morale pentru atingerea onoarei și demnității.Extras din considerentele sentinței:
”Reclamanta a chemat în judecată pe pârâții NR, BIA, NG și IF solicitând instanței să dispună:
– obligarea acestora la plata despăgubirilor morale în sumă de 3.000 lei fiecare, reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul constând în vătămarea dreptului la reputație produs prin articolele defăimătoare cu privire la ea, publicate pe site-ul de socializare facebook;
-obligarea de a nu îi mai folosi și distribui imaginea și fotografiile cu ea și fiul ei, care este minor, pe facebook sau alte site-uri de socializare;
-obligarea de a șterge toate fotografiile cu ea, fiul ei și sora sa, postările defăimătoare, ofensatoare făcute la adresa ei și a familie sale, de pe site-ul de socializare facebook; (…)
În motivare, arată că după despărțirea sa de fostul soț, fratele și surorile acestuia au început să posteze, pe pagina lor de socializare facebook, tot felul de poze cu ea și fiul său, fără acordul ei, precum și comentarii cu atac defăimător la imaginea, reputația și demnitatea sa și a familiei sale (soră, mamă). (…)
Analizând cererea de față prin prisma susținerilor părților, probelor administrate în cauză și dispozițiilor legale aplicabile în materie, instanța reține, în fapt, următoarele:
Reclamanta a fost căsătorită cu fratele pârâților, divorțând din cauza neînțelegerilor apărute între ei. Anterior divorțului, în timpul acestuia, cât și ulterior, între părți au apărut tensiuni , pe acest fond, pârâții manifestând un comportament negativ față de reclamantă. Aceștia nu s-au limitat la a-și exprima nemulțumirea și criticile la adresa acesteia într-un mod decent și privat, ci au recurs și la postarea pe rețeaua de socializare facebook- spațiu public- a unor poze, dar și mesaje și afirmații despre profilul moral al reclamantei și al rudelor acesteia. Așa cum reiese din înscrisurile depuse de reclamantă în probațiune, în respectivele postări, se face vorbire despre faptul că reclamanta ar avea relații intime cu diferite persoane, inclusiv cu bărbați căsătoriți, sau chiar cu alte femei, că la fel procedează mama și sora acesteia, insinuându-se inclusiv faptul că reclamanta s-ar prostitua, că ar fi alcoolică, având nevoie de tratament în acest sens etc, fiind folosit un limbaj urât, vulgar dar și amenințător la adresa reclamantei. De asemenea, au fost postate poze ale reclamantei, ale acesteia împreună cu rudele sau prietenii ei, fiind însoțite de comentarii în aceeași manieră defăimătoare.
Pârâții au recunoscut că au postat pe rețeaua de socializare facebook anumite comentarii privind-o pe reclamantă, însă afirmă că această atitudine a lor s-a manifestat doar în timpul divorțului dintre reclamantă și fratele lor, nu și ulterior divorțului-afirmație contrazisă din datele menționate în înscrisurile depuse de reclamantă în probațiune-extras de pe paginile de facebook a pârâților.
Așa cum reiese din disp.art.72 C.civ., orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prev.la art.75 (atingeri permise de lege, convenție sau pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte, exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință ).
Apoi, conform art.73 C.civ., în principiu este interzisă fotografierea unui individ fără acordul prealabil al acestuia- sau distribuirea pozei respective, inclusiv pe rețelele de socializare, orice persoană având dreptul la propria imagine, în exercitarea acestui drept persoana putând să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.
Prin Decizia nr.1576/2011 Curtea Constituțională a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. Libertatea fiecărui individ își regăsește limita în punctul în care începe libertatea celuilalt.(…)
Potrivit art.1349 al.1 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, al.2 a aceluiași art. statuând că cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Același principiu, este reluat și în art.1357 și urm. C.civ., care reglementează expres răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, astfel că antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie presupune întrunirea cumulativă a unor condiții generale , și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența culpei și existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.
Analizând aspectele factuale ale speței de față, raportat la prevederile legale anterior menționate, se constată că toate condițiile cumulative necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților sunt îndeplinite.
Afirmațiile pârâților de pe facebook cu privire la viața privată și moralitatea reclamantei, cuvintele urâte, vulgare, jignitoare, folosite de pârâți în postările lor cu privire la reclamantă sau care au însoțit pozele publicate de ei cu reclamanta, sunt toate de natură să aducă atingere onoarei și demnității acesteia, lezând reclamantei dreptul la imagine, protejat atât de Constituție (art.30 al.6,7) cât și de Codul civil, aspecte față de care instanța va admite în parte acțiunea reclamantei și va acorda acesteia o despăgubire morală –dreptul la imagine fiind un drept nepatrimonial- în acord cu consecințele faptei prejudiciabile, contextul în care aceasta a fost săvârșită, calitatea părților , urmând să oblige pârâții să plătească reclamantei, suma de câte 2.000 lei fiecare cu titlu de daune morale.
De asemenea, pârâții vor fi obligați să șteargă de pe paginile lor de facebook toate fotografiile cu reclamanta și rudele ei , precum și toate postările defăimătoare făcute în legătură cu reclamanta și rudele acesteia, fiind obligați și ca, pe viitor, să nu mai posteze fotografii cu reclamanta și rudele acesteia și nici comentarii jignitoare, defăimătoare la adresa acesteia. ” (Judecătoria Vișeu de Sus, Sentința civilă nr. 97 din 18 ianuarie 2017, www.rolii.ro)
Profilul de facebook considerat spațiu public
Conform art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 adresarea de injurii și cuvinte jignitoare prin intermediul rețelei de socializare Facebook constituie o contravenție și este sancționată pentru faptele de încălcarea unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice: ,,savarsirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si lini stea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice,,.Fost monarh obligat să se supună unui test genetic
Pe data de 5 noiembrie 2018 justiția belgiană l-a obligat pe fostul rege, Albert al II-lea, în vârstă de 84 de ani, să se prezinte la un test ADN, până în luna februarie a anului viitor, care vizează faptul că fostul monarh este tatăl biologic al lui Delphine Boël.Iniţial, în 2017, justiţia nu a autorizat-o pe Delphine Boël să conteste paternitatea tatălui său legal, industriaşul Jacques Boël. Ulterior, într-o hotărâre pronunțată la data de 25 octombrie 2018, Curtea de Apel de la Bruxelles a invalidat decizia anterioară, stabilind că Jacques Boël nu este tatăl legal sau biologic al lui Delphine și a dispus ca Albert al II-lea să se supună unui test ADN.
Bullying-ul, pedepsit prin lege.
Concret, ar urma să fie sancționată orice formă de violență psihologică, discriminare sau hărțuire, atât în școli, cât și la locul de muncă.
Unul din patru copii este umilit în fața colegilor, iar unul din cinci copii este agresorul. Unul din șase copii este bătut în mod repetat în fața colegilor, iar șapte din zece copii au fost martori ai violenței. Un tablou trist care urcă România pe podiumul european, în ce privește bullying-ul. Iar totul începe de la școală, unde sunt cele mai frecvente cazuri de bullying.
Ca atare, mai multe organizații nonguvernamentale, alături de doi deputați PSD, au venit cu două proiecte de lege care ar urma să definească și să sancționeze tot ce înseamnă violență psihologică, hărțuire, discriminare atât în mediul profesional, cât și în cel educațional.
Potrivit inițiativei legislative, violența psihologică, supranumită bullying, este 'acţiunea sau seria de acţiuni verbale, relaţionale, cibernetice și fizice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, în mod constant şi repetat, care implică un dezechilibru de putere, care au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau unui grup de persoane'.
Modificările propuse vin în sprijinul victimelor și a agresorilor, astfel încât ambelor părți să le fie asigurată asistența psihologică.
Unul din patru copii este umilit în fața colegilor, iar unul din cinci copii este agresorul. Unul din șase copii este bătut în mod repetat în fața colegilor, iar șapte din zece copii au fost martori ai violenței. Un tablou trist care urcă România pe podiumul european, în ce privește bullying-ul. Iar totul începe de la școală, unde sunt cele mai frecvente cazuri de bullying.
Ca atare, mai multe organizații nonguvernamentale, alături de doi deputați PSD, au venit cu două proiecte de lege care ar urma să definească și să sancționeze tot ce înseamnă violență psihologică, hărțuire, discriminare atât în mediul profesional, cât și în cel educațional.
„Niciun părinte nu dorește să audă că propriul lui copil a fost amenințat, agresat verbal, exclus, hărțuit sau bătut. Nimeni nu vrea să fie insultat, denigrat la locul de muncă. Completările au chiar acest scop: să protejeze copiii sau adulții de orice fel de violență. Ele sunt rezultatul unei realități care afectează drepturi și libertăți constituționale, precum dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, libertate individuală, protecția copiilor și a tinerilor, pe scurt, drepturile omului”, a transmis Petre Florin Manole, unul dintre inițiatori.
În ce privește bullying-ul la locul de muncă, cei care vor încalca noua formă a legii, ar urma să fie sancționați cu amendă între 1.000 și 30.000 de lei, dacă fapta vizează o persoană, și între 2.000 și 100.000 de lei, dacă fapta vizează un grup.
„Fenomenul de bullying trebuie stopat cât mai repede și prevenit! La această concluzie am ajuns în urma dezbaterilor publice, discuțiilor cu autorități și instituții, consultărilor cu organizatiile nonguvernamantale, părinți și elevi. Am adunat multe informații și, în acest moment, se vede mai bine imaginea de ansamblu”, a precizat și deputatul Andrei Pop, co-inițiator al proiectelor legislative.
Sursa: https://www.libertatea.ro/stiri/bullying-ul-pedepsit-prin-lege-psd-2263520
ÎNGROZITOR! Și-a împuşcat copilul şi apoi s-a sinucis!
Polițistul lupta împotriva crimei organizate şi a traficanţilor de droguri, fiind mereu înarmat în timpul serviciului. Deși urma să fie liber zilele următoare, acesta nu a mai lăsat pistolul, ci l-a luat cu el acasă. Colegii acestuia știau, însă nu au bănuit nicio secundă ce avea de gând să facă cu arma.
Bogdan Olar - şef la ISU Argeş: „În sufragerie au găsit două victime: un copil şi un bărbat care aveau plagă împuşcată la nivelul capului”.
La ora 13.40, fosta soție a sunat la 112. Venise în acest bloc, unde locuia fostul soţ, pentru a-şi lua copilul. Pentru că nu i-a răspuns nici la telefon şi nici la uşă, şi-a dat seama că s-a întâmplat ceva.
Pompierii au intrat pe fereastră în casa poliţistului şi l-au găsit fără viaţă lângă copilul de trei ani. În jurul lor erau mai multe bilete de adio.
Procuror Marius Ştefan, prim-procuror: „Nu vă pot dezvălui ce a scris, ţine de intimitatea persoanei. Şi-a justificat oarecum gestul de a se sinucide şi de a ucide copilul”.
Dan Antonescu, criminalist: „S-ţi vezi copilul contracronometru nu este tocmai plăcut, probabil că şi alte amănunte din acest cuplu l-au dus către o frustrare care posibil să fi fost factor declanşator.”
Poliţistul care şi-a împuşcat copilul de trei ani după care s-a sinucis trecuse cu brio testul psihologic la începutul anului.
Sursa foto: https://www.gandul.info/stiri/politist-crima-organizata-arges-isi-impusca-fiul-si-se-sinucide-17598295
SUA: Căminele de bătrâni combinate cu grădinițele.
Copiii cu vârste cuprinse între 6 săptămâni și 5 ani comunică cu bătrânii din azi, a căror medie de vârstă este de 92 de ani. Cele două generații citesc, desenează, se joacă și cântă împreună.
Charlene Boyd, administratorul casei de bătrâni, povestește că Centrul de formare intergenerațională a fost deschis acum 23 de ani, pentru a face ultimii ani din viața oamenilor "valoroși, interesanți și plini de bucurie".
"Ne-am propus să creăm un loc, în care oamenii vor veni să trăiască și nu să moară", poveștește Boyd.
Comunicarea cu copiii îi reîntoarce pe bătrâni la viață și le permite din nou să fie parte dintr-o viață "normală" și plină de evenimente. Copiii, la rândul lor beneficiază de ocazia unică să afle mai multe lucruri despre bătrânețe.
"Aici mulți bătrâni se folosesc de scaunul cu rotile sau premergătoarele pe roți, este o parte a vieții, spune Boyd. - Aici nu este ascuns nimic. Totul este la vedere. Copii văd aceste lucruri în fiecare zi și nu se mai tem de ele."
Programul dă un rezultat vizibil: bătrânii devin mai optimiști și mai sociabili, își fac prieteni noi, iar memoria lor se îmbunătățește. Ei se simt mai independenți și mai încrezători. Pe copii această comunicare cu bătrânii îi ajută să-și dezvolte abilitățile sociale și să depășească frica de bătrânețe.
CEDO: Inexistența unei rampe de acces pentru persoane cu dizabilități în universitate
În speță este vorba desre cererea unui student handicapat care a acuzat imposibilitatea de a continua studiile universitare din cauza neadaptării construcțiilor instituțiilor de învățământ pentru uzul și accesul persoanelor handicapate.
- să solicite instanțelor civile din România o hotărâre prin care să oblige instituțiile universitare respective să amenajeze o rampă de acces și să doteze cu echipamentele adaptate nevoilor sale;
- să introducă o acțiune în pretenții pentru a obține reparația prejudiciilor suferite;
- să conteste la instanța de contencios administrativ decizia prin care a fost exclus din universitate pe motivul că nu a obținut suficiente puncte la examenul de continuare a studiilor.
Regretul efectiv, cauză de înlăturare a răspunderii penale?
Pentru completarea Codului Penal se face o propunere legislativă, care se află în dezbatere la Senat. Potrivit acesteia ar trebui să se introducă un nou - art. 152^1, regretul efectiv -, în care va fi reglementată o nouă cauză de înlăturare a răspunderii penale.
Potrivit inițiativei legislative, se introduce un nou articol și anume art. 152^1 - Regretul efectiv - cu următorul cuprins:
"(1) Regretul efectiv înlătură răspunderea penală.
(2) Regretul efectiv intervine dacă se întrunesc cumulativ următoarele condiții:
a) de bună voie, persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracațiune denunță comiterea acesteia, recunoscându-și vinovăția;
b) prin denunț, persoana care a săvârșit infracțiunea contribuie în mod efectiv la descoperirea faptei;
c) de la momentul săvârșirii infracțiunii s-au consumat cel puțin 2/3 din termenul de prescripție a răspunderii penale;
d) persoana care a săvârșit infracțiunea repară prejudiciul cauzat de infracțiune sau compensează valoarea prejudiciului în alt mod;
e) persoana cae a săvârșit infracțiunea contribuie la stabilirea împrejurărilor săvârșirii acesteia în aflarea adevărului.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare din momentul când sunt întrunite condițiile prevăzute la alin. (2) lit. a), b) și c) până la data la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (2) lit. d) și e).
(4) Se va ține seama de eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii precum și de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii.
(5) Valoarea prejudiciului menționat la alin. (2) lit d) este stabilit prin hotărâre judecătorească.
(6) Regretul efectiv nu se aplică în cazul săvârșirii următoarelor infracțiuni: contra persoanei, viol ,actul sexual cu un minor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, tâlhărie, furt calificat, piraterie, infracțiuni contra siguranței publice, infracțiuni contra sănătății publice, infracțiuni contra libertății religioase și respectului datorat persoanelor decedate, contra securității naționale, contra capacității de luptă a forțelor armate, infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, a infracțiunilor privind frontiera de stat a României, a infracțiunilor la legislația privind prevenirea și combaterea terorismului, a infracțiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive, materiilor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, privind activitățile aeronautice civile și cele care pot pune în pericol siguranța zborurilor și securitatea aeronautică, privind protecția martorilor, privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, a celor privind traficul de organe, țesuturi sau celule de origine umană, privind prevenirea și combaterea pornografiei și a celor la regimul adopțiilor".
Sursa: https://www.avocatura.com/stire/15079/-regretul-efectiv-cauza-de-inlaturare-a-raspunderii-penale-.htmlDoi rromi despăgubiți de către CEDO cu 14.800 euro în urma unei operațiuni a poliției
Speța avea în vedere două operațiuni de poliție din comunitatea de rromi din Pata Rât pentru a localiza persoanele suspectate de furt.
,,Curtea a constatat că utilizarea forței de către poliție împotriva domnului Lingurar și a domnului Lăcătuș a fost excesivă și nejustificată în aceste circumstanțe. Domnul Lingurar fusese aruncat la pământ de către un ofițer de poliție, iar domnul Lăcătuș fusese lovit de un baston, deși nu făcea nici o rezistență și fusese imobilizat de doi polițiști. Curtea a considerat că aceste acte aveau ca scop să ducă la sentimente de frică, suferință și inferioritate, capabile să-l umilească și să-l dezavantajeze.
Autoritățile nu au efectuat nicio investigație pentru a stabili dacă acțiunile polițiștilor pline de plângere ale domnului Lingurar au fost necesare în vederea comportamentului său sau a posibilei rezistențe. Ancheta privind acuzațiile făcute de dl. Lăcătuș a durat mai mult de 8 ani.
În cele din urmă, fără a accepta faptul că a existat un motiv rasist pentru comportamentul poliției în timpul operațiunii, Curtea a considerat că investigația autorităților privind acuzațiile reclamanților de rasism nu a fost suficient de amănunțită.
Hotărârea este definitivă.", se arată în comunicatul CEDO.
Totodată, judecătorii de la CEDO au considerat autoritățile române nu și-au îndeplinit obligația impusă la articolul 14, de a lua toate măsurile necesare pentru a clarifica dacă a existat sau nu un motiv de rasism.
CEDO a hotărât ca România să plătească lui Lingurar și lui Lăcătuș câte 11,700 de euro pentru prejudiciul moral și câte 3,100 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Cum pot fi sancționați protestatarii?
Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus printr-o decizie că „admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată, există obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, atunci când adunările urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2018”. În luna iulie, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti a sesizat ICCJ în legătură cu existenţa unei practici neunitare în instanţe cu privire la modul în care trebuie interpretate şi aplicate prevederile privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, mai precis sintagma „cele care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor sau a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat”.
Majoritatea instanţelor subordonate CAB susţineau că nu trebuie declarate adunările care se desfăşoară într-un loc public – drum public, parte carosabilă, trotuar, piaţă publică, aflat în exteriorul sediilor persoanelor juridice de interes public sau privat.
ICCJ a stabilit că pentru ca o persoană să fie sancționată aceasta trebuie să organizeze și să desfășoare adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise sau să participe la o astfel de adunare, urmată de refuzul de a părăsi locul în care se desfășoară la avertizările și somațiile organelor de ordine.
Pentru ca o persoană să poată fi sancţionată, este necesar ca aceasta să fi organizat şi desfăşurat adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise, ori să fi participat la o adunare publică nedeclarată sau interzisă, participare urmată de refuzul de a părăsi locul de desfăşurare la avertizările şi somaţiile organelor de ordine, a stabilit ICCJ.
Sursa:https://newsweek.ro/actualitate/iccj-adunarile-publice-trebuie-declarate-obligatoriu-in-prealabil
Când există obligația declarării prealabilă a adunărilor publice?
Verdictul unui psiholog: De ce suferă şoferii care fac live pe Facebook în timp ce conduc
”Rețelele de socializare au un efect extrem de puternic asupra indivizilor. Rețeaua de socializare ajunge să îl facă pe individ să se simtă foarte puternic, unic, de neatins. Facebook, în cazul de față, a devenit un substitut al eu-lui nostru social. Individul își crează o imagine așa cum și-o dorește el, se prezintă pe sine în termeni dezirabili, se face apreciat, admirat, invidiat chiar. Interacțiunea socială este virtuală și aproape unilaterală: cel care transmite live primește un like, o inimioară, ajungând astfel să se simtă validat, apreciat social. Răspunsurile celorlalți reprezintă oglinda care ne reflectă valoarea. Utilizatorul poate controla perfect imaginea pe care o are”, a explicat psihologul din Timișoara.
“Oamenii simt permanent nevoia de confirmare, de apreciere în acțiunile, gândurile sau intențiile lor. Își doresc să fie admirați, să fie în conformitate cu ideea societății despre omul „ideal”, „bun”, „perfect”. Îndeplinirea acestei nevoi se poate realiza în termeni normali, sănătoși. De exemplu, alegând o viață artistică, teatrul, muzica. Alteori, poate fi aleasă o metodă mai puțin sănătoasă de îndeplinire a nevoii de confirmare. Și aici vorbim despre tendința tot mai mare a invidizilor de a se valida prin intermediul rețelelor de socializare. Indivizii din această categorie au o nevoie foarte mare de atenție, au o lipsă de încredere în sine, speră ca prin publicarea imaginilor cu ei înșiși sau a live-urilor cu ei să își îmbunătățească statutul social, să fie integrați într-un grup. Cei care au această condiție aproape de limita patologicului, prin încercările lor disperate de a se integra în rândul celor din jur și de a fi validați, se pun pe ei înșiși în pericol, și iată și pe cei din jurul lor. Vorbim despre o manifestare la limita patologicului, deoarece simptomele sunt similare cu alte comportamente de predispoziție la adicție, un comportament cu potențial obsesiv”, a declarat aceasta.
Totodată, Adina Burghel a mai precizat că trebuie să existe o limită între dorința de a primi aprecieri și nevoia dependentă de acestea.
“Cu toții avem nevoia de apreciere. Acest lucru ne face să ne simțim iubiți, importanți. Acest lucru ne validează ca ființe sociale. Important este să găsim o limită între bucuria, dorința de a primi aprecieri și nevoia, dependența de acestea”, a conchis psihologul.
ICCJ. Vătămare corporală din culpă.
În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că atunci când reprezentarea greşită a consecinţelor accidentului rutier şi, implicit, a caracterului justificat sau nu al părăsirii locului accidentului au fost urmarea exclusivă a grabei sau dezinteresului conducătorului auto în clarificarea situaţiei efective a potenţialelor victime, fapta sa de a părăsi locul accidentului constituie infracţiunea prevăzută în art. 338 C. pen., comisă, după caz, cu intenţie directă sau indirectă, după cum autorul acesteia a urmărit sau nu starea de pericol pentru valoarea ocrotită de lege.
În cazul în care necunoaşterea urmărilor accidentului rutier asupra sănătăţii victimelor este urmarea reprezentării eronate sau necunoaşterii acestor urmări, în pofida diligenţelor manifestate efectiv de autor pentru clarificarea lor, devine incidentă cauza de neimputabilitate prevăzută în art. 30 C. pen. Este însă exclusă incidenţa acestei cauze atunci când necunoaşterea împrejurării de care depinde caracterul penal al faptei – existenţa victimelor – este urmarea exclusivă a dezinteresului, neglijenţei sau superficialităţii manifestate de autor, eventuala valorificare a ipotezei contrare echivalând cu a admite că autorul faptei ilicite s-ar putea apăra invocând propria culpă, ceea ce este inadmisibil. (Decizia nr. 78/A din 29 martie 2018 pronunţată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect apelul)
Apel trimis prin e-mail in ultima zi. Invalid
Înalta Curte de Casație și Justiție - prin decizia nr. 34/15.05.2017– Completul pentru dezlegarea unor chestiui de drept, a stabilit, cu putere obligatorie că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 Cod procedură civilă, actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen”
Raspunderea penala a minorilor
Minorul care nu a împlinit vârsta de 14
ani nu răspunde penal, în timp ce minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani
răspunde penal, numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ;
împlinind deja vârsta de 16 ani minorul va răspunde penal.
Regula, in
cazul minorilor, o reprezinta aplicarea măsurilor educative neprivative de
libertate, iar excepţia o reprezintă măsurile
privative de libertate în cazul infracţiunilor grave (pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisoarii de 7 ani
sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă) sau în cazul minorilor care
au comis multiple infracţiuni.
Măsurile educative neprivative de libertate
Măsurile educative neprivative de libertate reglementate în noul Cod penal sunt stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârşit de săptămână și asistarea zilnică.
Stagiul de formare civică reprezintă în fapt un program cu o durată maxim de 4 luni la care minorul este obligat să participe, sub atenta monitorizare a serviciului de probațiune; rolul programului respectiv este acela de a-l ajuta pe minor să înţeleagă consecinţele legale şi sociale la care se expune în cazul săvârşirii de infracţiuni şi de a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.
Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea şi îndrumarea
minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între 2 şi 6 luni, sub coordonarea
serviciului de probaţiune, pentru a asigura participarea la cursuri şcolare sau
de formare profesională şi prevenirea desfăşurării unor activităţi sau intrării
în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare al
acestuia.
Așadar,
supravegherea nu presupune decât o monitorizare din exterior a conduitei
minorului sub coordonarea directă a serviciului de probaţiune.
Consemnarea la sfârşit de săptămână este măsura educativă ce constă în obligaţia minorului de a nu părăsi locuinţa în zilele de sâmbătă şi duminică, pe o durată cuprinsă între 4 şi 12 săptămâni; minorul poate să părăsească locuinţa în această perioadă doar dacă are obligaţia de a participa la anumite programe ori de a desfăşura anumite activităţi impuse de instanţă.
Asistarea zilnică este o măsură educativă ce se poate dispune pe o durată cuprinsă între 3 şi 6 luni și care presupune intervenţia directă a serviciului de probaţiune întrucât acesta întocmeşte programul zilnic al minorului ce include, alături de elementele obişnuite în raport de vârsta şi situaţia şcolară sau profesională a minorului (de exemplu, frecventarea cursurilor şcolare) şi pe cele impuse de judecător (de exemplu, să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională, să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală etc).
Măsurile educative privative de libertate
Măsurile educative privative de libertate sunt internarea într-un centru educativ (pe o durată de la 1 la 3 ani) și internarea într-un centru de detenţie (pe o durată de la 2 la 5 ani sau de la 5 la 15 ani).
Internarea într-un centru educativ este măsura educativă ce constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum şi programe de reintegraresocială.
Dacă minorul dovedeşte în timpul internării în centrul educativ
că a făcut progrese semnificative în direcţia reintegrării sociale, după
executarea a cel puţin jumătate din durata măsurii, judecătorul poate dispune,
fie înlocuirea acestei măsuri cu
măsura asistării zilnice, dacă nu a împlinit vârsta de 18 ani, fie eliberarea, atunci când a împlinit
vârsta de 18 ani.
În ambele ipoteze, judecătorul va impune
respectarea uneia sau mai multor obligaţii (de exemplu să urmeze un curs de
pregătire şcolară sau formare profesională; să nu depăşească, fără acordul
serviciului de probaţiune, limita teritorială stabilită de instanţă; să nu se
afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la
alte adunări publice, stabilite de instanţă etc).
În
situația în care cel internat a împlinit vârsta de 18 ani şi are un
comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de
recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate, judecătorul poate
dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.
Măsura educativă a internării într-un centru de detenţie presupune ca minorul să fie internat într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde să urmeze programe intensive de reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale.
Judecătorii au dispus pedepse de peste 18 ani de închisoare, după o captură de 2,5 tone de cocaină
Șase bărbați, un marocan, un columbian și patru cetățeni lituanieni, acuzați de trafic de droguri, au fost condamnați definitiv de Curtea de Apel Constanța la o pedeapsă de peste 18 ani de închisoare pentru fiecare.
Potrivit DIICOT, în urmă cu doi ani, aceștia au introdus în România, prin Portul Constanța, aproximativ 2.500 kg cocaină, cu o valoare de 625 milioane euro.
Drogurile găsite în Portul Constanța urmau a ajunge în Europa de Vest.
Astfel, Curtea de Apel Constanța a dispus condamnarea următoarelor persoane:
KAABOUNI MIMOUN, la pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani şi 4(patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de inițiere, constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat,prev.de art.367 alin.(1),(2)Cod şi trafic internaţional de droguri de mare risc, în formă continuată,prev.de art.3 alin.(1),(2 ) din Legea nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri ,cu aplicarea art.35 alin.(1) Cod penal.
NARVAEZ RAMON DIEGO, la pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani şi 5(cinci) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de inițiere, constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat,prev.de art. 367alin.(1),(2) Cod penal şi trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri , cu aplicarea art. 35 alin. (1)Cod penal.
MIKAILIONIS NERIJUS, la pedeapsa de 18 (optsprezece)ani şi 6(şase)luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev.de art. 367alin.(1),(2) Cod penal şi complicitate la infracţiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată , prev. de art.48 alin.(1) Cod penal raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1)Cod penal.
LAURINCIKAS AUDRIUS, la pedeapsa de 18 (optsprezece)ani şi 5(cinci)luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat,prev.de art. 367alin.(1),(2) Cod penal şi complicitate la infracţiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.48 alin.(1) Cod penal raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri , cu aplicarea art. 35 alin. (1)Cod penal.
GAIDAMAVICIUS VYGANTAS, la pedeapsa de 18 (optsprezece)ani şi 5(cinci)luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat,prev.de art. 367alin.(1),(2) Cod penal şi complicitate la infracţiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată , prev. de art.48 alin.(1) Cod penal raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri , cu aplicarea art. 35 alin. (1)Cod penal.
MICEIKA TADAS, la pedeapsa de 18 (optsprezece)ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat,prev.de art. 367alin.(1),(2) Cod penal şi complicitate la infracţiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată , prev. de art.48 alin.(1) Cod penal raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1)Cod penal.