Înlaturarea apararii inculpatului nu il transforma in vinovat

Este adevarat ca pozitia psihica a unei persoane fiind rezultatul unui proces intern, nu poate fi stabilita decât prin raportare la modul în care se exteriorizeaza conduita persoanei, însa conduita exterioara trebuie sa ofere elemente de fapt suficiente pentru a formula o concluzie certa, orice dubiu urmând sa profite inculpatului. 

În opinia Curtii, datele cauzei  sunt insuficiente pentru a se putea concluziona dincolo de orice dubiu ca inculpatul a cunoscut ca bunurile provin din comiterea unei fapte prevazute de legea penala. Simpla banuiala a inculpatului asupra provenientei ilicite a bunurilor nu este suficienta pentru existenta infractiunii de tainuire.

Tribunalul a tras concluzia asupra vinovatiei inculpatului din aceea ca a acceptat primirea unor bunuri a caror situatie juridica era incerta, situatie în care inculpatul si-a asumat riscurile ce decurg din provenienta ilicita a bunurilor. 

Chiar retinând concluzia tribunalului, aceasta este insuficienta pentru a pronunta o solutie de condamnare pentru savârsirea infractiunii de tainuire. Împrejurarea ca inculpatul a acceptat primirea unor bunuri cu o provenienta incerta, în lipsa unor probe certe care sa demonstreze ca inculpatul a cunoscut provenienta bunurilor din savârsirea unei fapte prevazuta de legea penala, nu acopera cerinta dispozitiilor art. 221 C. pen., sub aspectul laturii subiective. Inculpatul trebuie sa aiba reprezentarea ca bunul provine din comiterea unei fapte prevazute de legea penala, iar nu doar simple supozitii, în aceasta din urma ipoteza nefiind întrunite elementele constitutive ale infractiunii. 

Tribunalul a retinut în mod corect contradictiile din declaratiile inculpatului si pozitia procesuala subiectiva a martorului A.P., ale carui sustineri au fost înlaturate, dar chiar si în atare situatie este sigur ca nu se poate stabili identitatea autorilor infractiunii de furt si nici identitatea dintre conducta aflata în curtea saivanului si conducta sustrasa. Înlaturarea apararii inculpatului nu presupune în mod necesar ca acuzatiile aduse acestuia sa fie considerate dovedite. 

În atare ipoteza, plecând de la aceste constatari, având în vedere si lipsa unor probe directe din care sa rezulte ca inculpatul a cunoscut provenienta conductei metalice ca fiind urmarea savârsirii unei infractiuni, elemente precum atitudinea oscilanta a inculpatului, înlaturarea declaratiei martorului A.P., împrejurarea ca nu orice persoana putea patrunde în curtea saivanului sunt doar elemente circumstantiale care ar fi putut conduce la stabilirea vinovatiei inculpatului sub forma intentiei directe, în masura în care s-ar fi coroborat si cu alte elemente de fapt, dar singure nu pot fundamenta o hotarâre de condamnare, deoarece s-ar baza în mare masura pe  deductii care nu pot avea un caracter de certitudine. 

În concluzie, curtea retine ca nu s-a facut dovada dincolo de orice dubiu ca inculpatul a primit spre valorificare conducta metalica cunoscând ca provenea din savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, în scopul de a obtine un folos material pentru sine sau pentru altul, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de tainuire, sub aspectul laturii subiective (lipsa intentiei directe), urmând a se dispune achitarea inculpatului B.I.A., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C. Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C. Pr. Pen., fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 12 C. Pr. pen. ( Curtea de Apel Constana, Decizia Penaladin  14.09.2010)