Salariu egal pentru muncă egală
O situație des întâlnită este aceea in care, o persoana prestează o munca identică cu cea a celorlalți colegi, si cu toate acestea, primește un salariu inferior acestora. Se pune întrebarea, daca suntem in prezenta unui caz de discriminare. Răspunsul este Da !
Raționamentul este simplu, si are la baza, principiul conform căruia “Toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală - art. 23 alin.(2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Principiul egalității între cetățeni, este garantat în special, (si) în exercitarea dreptul la muncă, respectiv la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, dar si la un salariu egal pentru muncă egală, respectiv la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare – art. 1alin. (2) din OG nr. 137/2000
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (cauza Marks contra Belgiei).
Totodată, CEDO în cauza D. contra României - Hotărârea din 21.02.2008, a constatat existența discriminării între reclamant și alte persoane care aparțineau aceleiași categorii profesionale, iar în prezenta cauză există o discriminarea între persoane care aparțin aceleiași categorii profesionale, care se află în situații comparabile, neexistând justificare din partea instituției publice angajatoare să remunereze diferit angajații aflați în situații identice
De amintit dispoziția cuprinsă in Carta socială europeană revizuită (ratificată de România prin Legea nr. 74/1999) instituie necesitatea adoptării (de către statele care au acceptat art. 4 referitor la o salarizare echitabilă) măsurile necesare în vederea garantării unei salarizării echitabile, care să țină cont inclusiv de dreptul la o salarizare egală pentru muncă de valoare egală.
În mod similar, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (adoptat în 1966 și ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974) conține dispoziții relative la nediscriminare, inclusiv dreptul la un salariu echitabil și la o remunerare egală pentru o muncă de valoare egală.
Art. 5 din Codul muncii interzice discriminarea, prevăzând că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă.
Deopotrivă, Curtea de Justiție a UE a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar, în sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile sa fie tratate diferit iar situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Așa fiind, în condițiile în care munca desfășurată este identică cu cea a celorlalți colegi, se considera că diferența de remunerare nu poate fi justificată, si reprezintă o discriminarea, sancționabilă, persoana având dreptul de a cere despăgubiri in instanță.