Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău
April 25, 2019 at 10:06 am,
No comments
Considerat de unii,
drept cea mai dureroasa eroare judiciara, iar de catre altii, drept cel mai crunt
asasinat judiciar, Procesul lui Isus, asa cum ne este astazi relevat de sursele
Evanghelice si extra-Evanghelice, ne confera oportunitatea de a regasi cateva
dintre fundamentele a ceea ce ar trebui sa insemne judecata umana, sau reperele
asa-numitului juris naturalis (drept
natural) ce reprezinta acele reguli, eterne si imuabile, considerate drept, o lege naturală universală, care rezultă
din ordinea divină a cosmosului sau din natura rațională și socială a
umanității.
Trei dintre aceste reguli, cu adevarat sacrosancte pentru orice
judecata, sunt cuprinse in spusele urmatoare:
Isus: Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău, iar dacă am
vorbit bine, de ce mă baţi? (Ioan 18:22, 23). Sunt spusele Mantuitorului,
atunci cand fiind dus legat in casa lui Ana, una dintre gărzile care sunt acolo
îi dă o palmă lui Isus şi-l mustră: „Aşa îi răspunzi preotului principal?”. Regasim in acest spuse, doua dintre ideile
fundamentale, anume: prezumptia de
nevinovatie “Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău” si regula de drept dupa
care, nimeni nu poate fi pedepsit fara greseala (Nulla poena sine culpa) “iar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”
Nicodim: Legea noastră osândește ea pe un om înainte
ca să-l asculte și să știe ce face? Evanghelia lui Ioan (7, 51) este argumentul de apărare al lui Nicodim în
timpul procesului lui Isus, bazată tocmai pe obligația de a asculta ambele
părți, o regula „de drept natural”ce
reprezinta astazi, una dintre caracteristicile procesului echitabil. Dreptul
roman, surprinde aceasta regula in doua adagii latine: Audiatur et altera pars, si Nemo inauditus damnari potest
Moise: „Sa nu te iei dupa cei mai multi, ca sa faci rau; si la judecata sa nu
urmezi celor mai multi, ca sa te abati de la dreptate” reprezinta una
dintre regulile date de Dumnezeu lui Moise dupa iesirea din Egipt. Este cel mai bun argument contra “justitiei
democratice” mai exact, a justitiei realizata de catre popor si nu de catre un
judecator, si de riscul pe care-l reprezinta “ascultarea pietei” de catre
judecator. Dupa cum stim, si in cazul Condamnarii lui Isus, tot poporul l-a
condamnat; Matei 27:
24: Guvernatorul i-a întrebat iarăşi: –
Pe care din aceştia doi vreţi să vi-l eliberez? – Pe Baraba! au răspuns
ei. Pilat a zis: – Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos? Ei au
răspuns cu toţii: – Să fie răstignit! El i-a întrebat: – Dar ce rău a făcut?
Însă ei strigau şi mai tare: – Să fie răstignit! Când a văzut Pilat că nu
ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe
mâini înaintea mulţimii, spunând: – Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om!
Treaba voastră! Tot poporul i-a răspuns: – Sângele Lui să fie peste noi şi
peste copiii noştri! Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus,
după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.Incontestabil, aceste valori (idei fundamentale)
reprezinta cu adevarat “armatura” oricarui sistem judiciar ce respecta ideea de
echitate si fiinta umana.