O recenta stire ne anunta cum, ministrul de
justiție estonian i-a cerut în mod oficial ofițerului național care se ocupă de
prelucrarea datelor să construiască un „judecător robot” care să aibă grijă de
procesele restante în care spețele nu sunt foarte complicate."Judecătorul" bazat pe
inteligența artificială trebuie să analizeze documentele juridice și alte
informații relevante și să ajungă la o decizie.
Oare sa fie aceasta „justitia perfecta?” in
care, obiectivitatea, impartialitatea si lipsa oricarui risc de alterare a
fermitatii aplicarii legii sa fie „garantata” – posibil Da ! – raspuns care ne
poate bucura si readuce speranta ca vom gasi „dreptatea” si pe pamant.
Dar aceasta emotie (bucurie) nu poate fi decat reflexul unei imagini total deformate a justitiei – „gratie” realitatii ce o constatam zi de zi, in salile de tribunal – in care, confundam „aplicarea legii” cu „justitia” crezand ca’i tot una, uitand tot mai des, ca justitia nu se rezuma la o „mecanica” aplicare a legii, ci aceasta presupune mult mai mult; dar inainte de toate, justitia inseamna umanitate! intelegere – si nu iertare, salvare – si nu sacrificare, indreptare – si nu abandonare, si peste toate, cumpatare.
Arta de a face justitie – in opinia mea – consta in a gasi punctul
de echilibru intre interesele in joc, si a evita extremele, in a gasi solutia
care sa restabileasca pe cat posibil ordinea, dar cel mai important, si pacea.
Dar pentru ca toate acestea sa fie
posibile, o prima conditie se impune, anume ca cel suit la masa dreptatii, sa
vada ca-n spatele acelor „calitati” nefericite: reclamant-parat, inculpat-
parte vatamata, sunt tot oameni,
intocmai ca si el, cu aceeasi dorinta de viata, asteptari, sperante, cu mica deosebirea
ca multi, sunt doar nefericiti.
Si cu toate acestea – par lucruri simple,
si de bun simt – nu putine sunt situatiile in care poti vedea, suit la acea masa,
cum sta un om lipsit de omenie, total dezumanizat, neinteresat, de tot ritualul
ce se petrece inaintea sa, ori mai rau, intrigat si enervat, ori prea tare
suparat.
De aceea spun, mult mai sinistra decat o justitie neinsufletita (realizata de roboti) este justitia dezumanizata, in care, omul suit la masa dreptatii, isi pierde umanitatea, ori mai grav, dispretuieste pe cel ce spasit, vine inaintea sa, uneori cu speranta si asteptari, tratandu-l mai rau decat ca pe o dobitoaca, de care, daca nu iti este pe plac, o ocolesti, dar nici gand’sa o batjocoresti.
Si acum te intrebi, oare nu-i de preferat,
un judecator neinsufletit (robot) dar care iti va aplica o lege, rece si
taioasa, decat un om, dezumanizat, care iti poate face cu mult mai mult mai rau
?
Artin Sarchizian
Replace this text with some additional info. If there is no extra info, you can hide this text or hide this block by clicking the icon at the above right corner.