Principiul securităţii juridice

Principiul securităţii juridice exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaţi „contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat‑o dreptul sau pe care acesta riscă s‑o creeze".[i] Aceasta regula, ridicata astazi la rang de principiu al ordinii juridice europena, a aparut si dezvoltat, in parctica instantelro internationale (pe cale pretoriana). Astfe,  Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a statuat că principiul securităţii juridice face parte din ordinea juridică comunitară şi trebuie respectat atât de instituţiile comunitare, cât şi de statele membre, atunci când acestea îşi exercită prerogativele conferite de directivele comunitare.[ii]

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudenţa sa, de exemplu în cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979 importanţa respectării principiului securităţii juridice, considerat ca fiind în mod necesar inerent atât dreptului Convenţiei, cât şi dreptului comunitar[iii]

Acest principiu, impune urmatorele obligatii statului, si anume:

1. Să aplice într-o manieră previzibilă și coerentă legile pe care le-a adoptat; dispozițiile legale trebuie să fie accesibile publicului destinatar și redactate cu suficientă claritate (CEDO, Broniowski c. Poloniei, 2005, para. 184); Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat[iv] că „nu poate fi considerată «lege» decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să‑şi regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr‑un act determinat”; „o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate – să îşi corecteze conduita”; „în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice
2. Trebuie  respectată regula res judicata. Soluția definitivă a unei instanțe judecătorești nu poate fi repusă în discuție ulterior; procesul soluționat definitiv nu mai poate fi redeschis pentru a se proceda la o nouă examinare a cauzei (CtEDO, Brumărescu c. României, 1999, para. 61; Roșca |c. Moldovei, 2005, para. 24).
3. Hotărârile definitive trebuie puse în executare (CtEDO, Matheus c. Franței, 2005, para. 70; Tașkin ș.a. c. Turciei, 2004, para. 136).
4.  Jurisprudența trebuie să fie unitară și constantă; în special la nivelul instanței supreme trebuie evitate deciziile contradictorii și asigurată coerența jurisprudenței (CtEDO, Beian c. României, 2007, para. 39). Sub acest aspect, amintim ca in jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul securitatii juridice este consacrat în mod explicit în legătură cu unul dintre drepturile fundamentale reglementate de Convenţia, respectiv dreptul la un proces echitabil. În numeroase cauze împotriva României, de exemplu cauza Brumărescu împotriva României[1], această instanţă a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice.[v]   Discriminarea înseamnă aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate în situații comparabile, fără ca acesta să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă ( CEDO Cauza Driha c. României din 21 februarie 2008, Cauza Marcks c. Belgiei – 1979 etc.)  Asa fiind, elementele pe care se bazează principiul securității juridice sunt certitudinea și predictibilitatea dreptului. Acestea sunt necesare pentru a menține încrederea legitimă a cetățenilor în activitatea instanțelor.[vi]  

Bibliografie:

[i] Lucien François, Le problème de la sécurité juridique, lucrarea La sécurité juridique, Ed. Jeune Barreau de Liège, Liège, 1993, p. 10, Cosmin Flavius Costaş, fiscalitatea.ro.

No comments

Leave a reply