Enigma repartizari aleatorii; Cauza de Nulitate Absoluta
Problema: Repartizarea aleatorie presupune distribuirea dosarelor – de regulă - prin intermediul unui sistem informatizat sau – cu titlu de excepție potrivit metodei ciclice, - astfel incat, completul de judecată fiind stabilit în mod aleatoriu (după o succesiune nepredictibilă), cu excluderea factorului decizional uman, dintre mai multe complete de judecată înființate în prealabil și care se bucură de stabilitate.
Insa, in realitate aceasta procedura, prealabila inceperii propriu-zise a procesului, scapa oricarui “control public” fiind o etapa pur administrativa, nepublica, si deloc transparenta. Unica garantie, cum vom vedea, ca sistemul de repartizare este unul functional – si care oricum, nu garanteaza ca in concret, intr-un anume caz, procedura a fost respectata – este la randul sau, inoperant. Context in care, se pune intrebarea, cum se traduce aceasta din punct de vedere juridic – nulitate ori nu.
Dispozitiile legale: Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanță imparțială și independentă, constituită potrivit legii – art. 19 Lg. 303/2004 Apoi, Activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective – art. 11 Lg. 303/2004
Insa, Legea mai spune ceva “Sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe completuri de judecatăse auditează extern, la fiecare 2 ani, sub conducerea Ministerului Justiției șicu implicarea societății civile și a organizațiilor profesionale alemagistraților. Concluziile auditului sunt publice”- alin. (3) art. 53 Lg. 303/2004
Interpretarea legii: Se consacra (de lege lata) principiul repartizarii aleatorii a cauzelor, cu scopul de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie[i]
Acest principiu - al repartizarii aleatorii - consacrat de legislaţia României corespunde rigorilor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care consacră şi garantează dreptul la un proces echitabil - "Orice persoană are dreptul la judecarea in mod echitabil, (. . .) de către o instanţa independentă şi imparţială, instituită de lege ... "
CEDO[ii] a statuat ca noţiunea "instanţa stabilita prin lege" presupune asigurarea garanţiilor privind organizarea şi compunerea tribunalului, iar noţiunea de "lege" avută în vedere de art.6 par. 1 este extensivă, priveşte "nu numai legislaţia referitoare la stabilirea şi competenţa organelor judiciare, dar şi orice altă dispoziţie de drept intern a cărei nerespectare ar fi de natură să conducă la constatarea iregularităţii participării unui membru al formaţiunii de judecată la soluţionarea unei cauze". Ceea ce contează este ca "tribunalul sa răspundă criteriilor de precizie şi accesibilitate, întrucât organizarea sistemului judiciar nu poate fi lăsată la discreţia executivului si nici la discreţia autorităţilor judiciare.
Asadar, nerespectarea principiului repartizării aleatorii ridica o problema de încălcare a dispoziţiilor art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană
Curtea Constitutionala a statuat: caracterul aleatoriu al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât și al compunerii completului de judecată instituit prin lege, reprezintă garantii aferente imparțialității obiective a instanței, parte a dreptului la un proces echitabil (pct. 188 Dec. nr. 685/ 2017
Unica garantie - reala, efectiva si accesibila oferita de lege, o reprezinta “Concluziile publice” ale auditarii, potrivit art. 53 alin. (3) Sistemul de repartizare aleatorie a cauzelorpe completuri de judecată se auditează extern, la fiecare 2 ani, sub conducereaMinisterului Justiției și cu implicarea societății civile și a organizațiilorprofesionale ale magistraților.
In rest, desi modul de repartizare este reglementat prin Regulamentul de Ordine interioara a Instantelor[iii] in realitate, procedura este netransparenta si total inaccesibila “vazului public” fiind o procedura interna, pur administrativa – organizatorie si cu adevarat ingrijorator este faptul ca, la dosarul cauzei, nu va exista nicio dovada a modului cum s-a realizat repartizarea, respectiv cum (informatica, ciclica) cand si de catre cine[iv].
Revenind, unica si efectiva garantie a respectarii regulilor repartizarii aleatorii, o reprezinta “verificarea” realizata potrivit art. 53 alin. 3 din Lege, sigur sub conditia ca acestea sa fie facute publice si astfel, accesibile oricarei persoane.
De mentionat insa ca, auditarea trebuie relizata pentru fiecare instanta in parte, pornind de la Judecatoria Lehliu Gara[vi], pana la Inalta Curte de Casatie si Justitie, si evident, toate aceste raporte de auditare trebuie facute publice in conditii de accesibilitate reala.
Situatia actuala; Desi, dispozitiile legale –privind auditarea – sunt clare, si imperative, totusi, pe nicio pagina publica de internet a instantelor ori a ministerului justitiei “nici urma” despre vreun raport de auditare, de altfel, nici nu existat vreo procedura de cooptare a reprezentantiilor societatii civile la o astfel de procedura, care oricum – metodologic, inca nu este prea clar cum se va realiza.
Si in acest context, se naste intrebarea: nerespectarea acestei garantii – verificarea sistemului de repartizare – ce consecinte juridice atrage? Penru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa clarificam, succinct doua aspecte: reglementarea procedurii reparizarii aleatorii, se realizeaza prin norme de organizare, de ordine publica, de acestea depinzand compunerea calitativa a completului de judecata.
Curtea Constitutionala, in de acum celebra decizie nr. 685 /2018 a decis ca “încălcarea prevederilor legii referitoare la compunerea completului de judecată exprimă oexigenţă de ordine publică, a cărei încălcare atrage nulitatea absolută aactelor pronunţate de acesta”.
In plus, Curtea a mai statuat si in sensul ca: in ce priveste independenţa judecătorului, Curtea constată „Judecătorii trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare”. Sintagma „fie chiar autorităţi judiciare” se referă la conduita inadecvată, contrară reglementărilor legale, a persoanelor care ocupă diverse funcţii [conducere/execuţie] în sistemul judiciar sau a unor instituţii ce fac parte din autoritatea judecătorească şi care, prin deciziile administrative, luările de poziţie sau activitatea lor, creează o temere magistratului aflat în exerciţiul funcţiunii, de natură a-i influenţa deciziile. Norma exprimă un principiu, acela că independenţa judecătorului, în soluţionarea cauzei pe care acesta o judecă, nu poate fi limitată de nicio persoană sau autoritate a statului. Desigur, independenţa de care se bucură judecătorul nu înseamnă arbitrariu, acesta trebuind să se supună legii [Decizia nr.45 din 30 ianuarie2018, par.108].
Practic, o repartizare eronata, reprezinta un fapt ce influenteaza independenta judecatorului, cat timp, prin aceasta poate fi “ales” sau “exclus” context in care, nerespectarea dispozitiilor legale, privind verificarea sistemului de repartizare, constituie per se, o cauza generatoare a unei incertitudini si temeri, fapt care afecteaza in substanta sa dreptul la un proces echitabil.
Amintesc aici ca, impartialitatea judecatorului, implica doua componente: Impartialitatea subiectiva (impartialitate personala) cand judecatorul, in sinea sa, nu are niciun motiv de a favoriza sau de a defavoriza oricare dintre parti si care semnifica absenta unei prejudecati sau idei preconcepute si Impartialitatea obiectiva (impartialitatea functionala) in care, independent de conduita personala a judecatorului, anumite fapte verificabile pot ocaziona banuiala legitima a lipsei de impartialitate, prin care se urmareste a se stabili daca judecatorul ofera toate garantiile suficiente spre a exclude, in persoana lui, orice banuiala legitima. Or, cum spuneam, temerea si incertitudinea privind modul de functionare al sistemului de repartizare, este suficienta pentru a legitima orice banuiala asupra corectitudinii repartizarii.
De altfel, pentru verificarea rationamentului, se poate face apel la o situatie cunoscuta din practica, anume in materia contraventionala, unde in cazul in care aparatul radar, nu este verificat metrologic, atunci “creându-se astfel o îndoială că petenta a circulat cu această viteză” procesele verbale de aplicare a contraventiei sunt anulate.
Concluzia: Asa incat, Ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet (Unde se aplica acelasi rationament, se aplica aceeasi solutie) si in cazul, lipsei dovezii verificarii sistemului de repartizare aleatorie, se poate invoca nulitatea absoluta.
[i] Curtea de Apel Bucuesti, Sectia a VIII-a CAF, Sentinta Civila NR. 1390 din data de 6 mai 2014
[ii] In acest sens Corneliu Birsan, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Ed. All Beck, 2005, pag. 488, paragraf 251; Lavents c. Letoniei; Coeme c. Belgiei, 22 iunie 2000; Rossi c/Frantei.
[iii] Articolul 139(1) Prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești se stabilesc: b) modul și criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuției aleatorii și continuității; Regulament 10) Stabilirea obiectului cauzei se face, de regulă, de către un grefier cu studii superioare, sub coordonarea unui judecător. După stabilirea numărului din aplicația ECRIS, dosarele se predau personalului responsabil cu efectuarea repartizării aleatorii, având atașate dovezile privind modul în care au fost transmise.
Art. 101 (1) Repartizarea cauzelor se va efectua în sistem informatic prin programul ECRIS.(2) În cazul în care repartizarea în sistem informatic nu se poate aplica din motive obiective, repartizarea cauzelor se efectuează prin metoda sistemului ciclic. (5) Pentru aplicarea criteriului aleatoriu, completele se vor constitui la începutul fiecărui an și se numerotează pe instanță sau, după caz, pe secții, ținându-se seama de materiile în care judecă, de specializarea completelor și de stadiul procesual în care se află cauzele. Modificarea numărului completelor de judecată sau schimbarea judecătorilor care le compun se va putea realiza doar pentru motive obiective, în condițiile legii (9) Ori de câte ori se impune excluderea unui complet de la repartizarea aleatorie, aceasta se dispune de președintele de secție sau de președintele de instanță, după caz.
Articolul 103(1) Repartizarea aleatorie a cauzelor se realizează de către persoanele desemnate anual de președintele instanței.(2) Prin metoda sistemului ciclic dosarele sunt preluate de persoana sau persoanele desemnate potrivit alin. (1), care repartizează câte un dosar, în ordine, completelor de judecată competente, stabilite conform art. 101 alin. (5).
Articolul 104(1) Ori de câte ori se impune aplicarea metodei de repartizare ciclică a dosarelor, acestea se atribuie, în funcție de data înregistrării la instanța respectivă, către completele de judecată competente, în ordinea numerotării acestora.(2) În cazul unei noi operațiuni de repartizare ciclică alocarea dosarelor se va realiza începând cu completul cu numărul următor celui căruia i-a fost atribuit ultimul dosar la repartizarea ciclică precedentă.(3) În situația desființării unui complet, toate cauzele repartizate acestuia, inclusiv cele suspendate, vor fi repartizate prin sistemul ciclic, conform hotărârii colegiului de conducere.
[iv] A nu se confunda, procesul-verbal intocmit potrivit art. 102 alin. (2) din Regulamnt “ Persoana desemnată cu repartizarea aleatorie a cauzelor, primind cererea, propunerea, plângerea sau contestația, verifică în sistemul ECRIS dacă au fost formulate alte sesizări în cursul urmăririi penale efectuate în cauza respectivă și întocmește un proces-verbal pe care îl depune la dosar” cu atestarea a inusi faptului repartizarii aleatorii.
[v] Stabilirea obiectului cauzei se face, de regulă, de către un grefier cu studii superioare, sub coordonarea unui judecător. După stabilirea numărului din aplicația ECRIS, dosarele se predau personalului responsabil cu efectuarea repartizării aleatorii, având atașate dovezile privind modul în care au fost transmise – art. 94 alin. 10 Regulamant
[vi] exemplul de Judecatorie, a fost ales “aleatoriu” si evident, modul aleatoriu cum am ales acest excemplu, se poate evrifica, intocmai cum se verifica si repartizarea aleatorie a dosarelor ….