Despagubiri pentru incatusarea nejustificata a unui Avocat
Faptele retinute de
instanta: la data de 08.12.2015 a fost emis de către DNA Serviciul Teritorial B,
un mandat de aducere prin care s-a dispus de către procuror, ca lucrătorii din
cadrul Jandarmeriei Române să aducă îl aducă la sediul DNA la data de 09.12.2015, pe reclamantul RM
pentru a fi audiat
Din planșele foto, ce cuprind instantanee TV,
depuse la dosarul cauzei, rezultă că în perioada 10-12 decembrie 2015, mai
multe posturi de televiziune au difuzat, imagini ce îl surprind pe
reclamant încătușat, aspect care de altfel nu a fost contestat.
Prin cererea de chemare în judecată,
reclamantul a susținut că aceste măsuri au avut un caracter nelegal și
excesiv, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral.
Din această perspectivă, Tribunalul are în
vedere că potrivit disp. art. 266 alin.1 cod procedură penală, mandatul de
aducere se execută prin organele de cercetare penală ale poliției judiciare și
organele de ordine publică. Persoana căreia i se încredințează executarea
mandatului transmite mandatul persoanei pentru care acesta a fost emis și îi
solicită să o însoțească. În cazul în
care persoana indicată în mandat refuză să însoțească persoana care execută
mandatul sau încearcă să fugă, aceasta va fi adusă prin constrângere .
Din examinarea textului legal, se constată că
măsurile de constrângere au un caracter excepțional, putând fi dispuse numai în
situația în care persoana vizată de executarea măsurii, refuză ori încearcă să
fugă.
În cauza dedusă judecății, nu a fost probat
că vreuna dintre cele două ipoteze ar fi fost îndeplinită, pentru a justifica
măsura de constrângere, încătușarea, la care a fost supus reclamantul.
Totodata Tribunal mai retine ca, din
probatoriul administrat nu a rezultat că reclamantul s-ar fi opus executării
mandatului de aducere ori că ar fi încercat să fugă. De altfel, o asemenea
atitudine, ar fi fost puțin probabilă, ținând seama de calitatea sa, aceea de
avocat, fiind în afara oricărui echivoc, faptul că avea reprezentarea
consecințelor unei asemenea manifestări. Totodată, având în vedere profilul
moral și profesional al acestuia, așa cum a rezultat din înscrisurile depuse și
depozițiile celor doi martori audiați în cauză, un astfel de comportament apare
ca incompatibil.
În plus, Tribunalul reține că o asemenea
măsură nu era justificată nici din perspectiva infracțiunii cu privire la care
se desfășura urmărirea penală în care reclamantul avea calitatea de suspect,
nefiind vorba despre o infracțiune de violență și care ar fi putut susține
această măsură. Se observă, însă că infracțiunea vizată era aceea de
constituire a unui grup infracțional organizat, în legătură cu cereri de
retrocedare a unor bunuri imobile, din această perspectivă, măsura de
constrângere dispusă față de reclamant apărând ca excesivă.
În contextul dat, Tribunalul consideră că
aplicarea acestei măsuri de constrângere față de reclamant a depășit ceea ce
era absolut necesar, principiul proporționalității care ar fi trebuit să stea
la baza folosirii acestor mijloace, fiind încălcat.
În același sens, al caracterului excepțional
al măsurii, Tribunalul reține și dispozițiile art. 16 din legea nr. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal.Astfel, textul legal evocat
statuează la alin.1 că folosirea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare
nu este permisă decât în situații în care alte măsuri de menținere a ordinii și
disciplinei în rândul deținuților nu au dat rezultate în una dintre următoarele
situații: a) pentru a împiedica evadarea în timpul deplasării
deținuților; b) pentru a proteja deținuții de autovătămare sau pentru a
preveni vătămarea altor persoane ori producerea de pagube; c) pentru
restabilirea ordinii și disciplinei, ca urmare a opunerii sau împotrivirii
deținuților la o dispoziție a organelor judiciare sau personalului locului de
deținere. Alin. 3 și 4, prevăd că folosirea mijloacelor de
imobilizare se face gradual, fără a depăși nevoile reale de imobilizare a
deținuților, și încetează de îndată ce scopul intervenției a fost
realizat.
Totodată, alin.6
stabilește că organele judiciare
apreciază cu privire la aplicarea, menținerea sau îndepărtarea mijloacelor de
imobilizare, pe durata prezenței deținuților în fața acestora .
Se observă, așadar că măsurile de imobilizare
nu pot fi dispuse de plano ,
utilizarea acestora trebuie să fie justificată de împrejurări excepționale de
natura celor enumerate în textul legal.
Or, așa cum s-a reținut, în cauza dedusă
judecății, măsura încătușării reclamantului a avut un caracter nejustificat,
fiind excesivă și depășind limitele a ceea ce era absolut necesar pentru
executarea mandatului de aducere.
Tribunalul are în
vedere și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, în
această privință, reținând în prezenta cauză ca fiind relevante aprecierile
făcute în Decizia C împotriva României, ” în
sensul că legislația națională impune ca utilizarea cătușelor să se limiteze la
situații excepționale și să nu depășească ceea ce este absolut necesar ”(paragraful
29) subliniind că folosirea cătușelor în
timpul transportării persoanelor private de libertate pare a se fi transformat
într-o practică prestabilită , autoritățile
naționale fiind ținute a verifica legalitatea normelor și regulamentelor
de punere în aplicare adoptate de executiv și de poliție.
Așadar, potrivit
situației de fapt, Tribunalul apreciază că modalitatea nediligentă în care
pârâta a acționat, respectiv supunerea reclamantului ce avea calitatea de
suspect, unor măsuri excesive de constrângere, respectiv încătușarea sa,
cu ocazia executării unui mandat de aducere, au adus atingere dreptului
la demnitate al acestuia, astfel cum este consacrat de prevederile art. 72 cod
civil și garantat de art. 1 alin. 3 din Constituția României.
Sub aspectul prejudiciului cauzat reclamantului, Tribunalul consideră că acesta este determinat de nesocotirea dreptului său la demnitate. Potrivit art. 72 cod civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a Civ. Sentinta nr. 300/2018 www.rolii.ro
1) Vrăji de dragoste
2) Vrăji de dragoste pierdută
3) Vrăji de divorț
4) Vrăji de căsătorie
5) Vraja de legare.
6) Vrăji de despărțire
7) Alungați un Iubit trecut
8.) Vrei să fii promovat în biroul tău/ Vraja de loterie
9) vrei să-ți mulțumești iubitul
Contactați acest om grozav dacă aveți vreo problemă pentru o soluție de durată
ogagakunta@gmail.com