Cercetare și formare
in domeniul
DREPTURILOR OMULUI
 

TRANSPLANTUL DE CAP

Societatea modernă justifică aplicarea sancțiunilor de natură penală pe ideea că orice persoană care în mod conștient a săvârșit o faptă penală, trebuie să primească o sancțiune (idee retributivă) astfel încât, pe viitor să se îndrepte (reeducare) și sigur, să nu mai săvârșească astfel de fapte. De aici rezultă că filosofia de bază a întregului mecanism al reacției sociale, de tip penal, este aceea a liberului arbitru, altfel spus, actul infracțional se consideră a fi rezultatul voinței libere a persoanei ce a săvârșit fapta. Însă, studii recente, care preiau teorii avansate în istorie, dar care au fost neglijate în timp, dovedesc că în realitate comportamentul nu este întotdeauna rezultatul voinței "suverane" a persoanei, așa că putem vorbi de un determinism. 


Determinismul neurobiologic al comportamentului penal

Tema de cercetare .


Criogenizarea unui copil de 14 ani autorizata de justitie

"Vreau să trăiesc și să trăiesc mai mult și cred că în viitor ei pot găsi un remediu pentru cancerul meu și mă trezesc. Vreau să am această șansă. Aceasta este dorința mea. Cred că, criogenizarea îmi dă șansa de a fi vindecat și trezit - chiar și în sute de ani. Nu vreau să fiu îngropat subteran " – aceasta este rugămintea pe care o fetiță în vârstă de 14 ani din Anglia, a adresat-o judecătorului Înaltei Curții, pentru a-i permite mamei sale de a-și da acordul pentru ca fetița să fie supusă procedurii de criogenizare. Copila suferea de cancer, iar pronosticul medicilor era extrem de sumbru, sfârșitul fiind iminent.

În schimb, tatăl fetiței s-a opus acestei proceduri, invocând pe lângă costurile extrem de mari pe care le presupune și faptul “Chiar dacă tratamentul este de succes și ea este readusă la viață, să zicem, 200 de ani, ea nu poate găsi o rudă și nu poate să-și amintească lucrurile” conform celor de la dailymail.co.uk [i]

În cele din urmă, judecătorul Mr. Justice Peter Jackson, a fost de acord să confere dreptul de decizie mamei, și prin urmare, să poată avea loc această procedură, copilei fiindu-i transmisă decizia cu numai câteva zile înainte să decedeze, fapt ce i-a produs o bucurie, numindu-l pe judecător “eroul meu”.

În prezent, corpul copilei se află într-un rezervor criostatic, la o temperatură de -196 grade Celsius, în interiorul Institutului de Criogenie, din Michigan (SUA).

Procedura a debutat prin răcirea corpului, potrivit celor de la descopera.ro[ii] şi introdus în nitrogen lichid, iar acest proces a avut loc în Institutul de Criogenie din Detroit, unde a fost criogenizat şi fondatorul său, Robert Ettinger, împreună cu două dintre soţiile sale. Aproximativ 250 de oameni au fost supuşi acestor proceduri. Primul a fost Dr. James Bedford, care a fost criogenizat în anul 1967.

Este folosit un dispozitiv pentru ca sângele să fie din nou pompat în organism atunci când este nevoie, iar pentru prevenirea deteriorării celulelor este administrat un tratament specific. Sângele şi fluidele corporale sunt înlăturate ulterior şi înlocuite cu o soluţie precum antigelul. Însă, acest proces este unul controversat, căci nu se poate ca un om să fie readus la viaţă cu succes în acest mod. Acest caz al fetei nu a mai avut un precedent, căci este prima oară când se cere ca o persoană decedată să fie readusă la viaţă prin această metodă.

Acest caz, readuce în discuție dreptul fiecărei persoane la autodeterminare, anume, de a decide de corpul său, și implicit de viața sa, evident, cu nuanțările de rigoare când discutăm de minori sau de persoane ce nu au capacitatea psihică necesară să ia o astfel de decizie.

Deopotrivă, putem discuta aici despre un veritabil “testament biologic” ce constă în exprimarea voinței cu privire la corpul său, ori cu părți din acesta, după decesul persoanei respective, fie că vorbim despre un transplant de organe (donator), fie despre o anumită procedură, precum donarea corpului pentru activități științifice, de cercetare etc. sau ca vorbim chiar despre criogenizare.

Problema delicată se pune atunci când o astfel de procedură, de criogenizare, poate debuta înainte ca persoana să fie considerată decedată, discutând aici de cazul unei morți cerebrale, sau chiar a unei persoane în viață care decide să fie supusă unei astfel de proceduri.

Evident că nu poate fi dat un răspuns exhaustiv la această interogație, însă, este un subiect de reflectat, mai cu seamă că așa cum spuneam, autodeterminarea, conferă puterea oricărei persoane de a dispune de ea însăși, câtă vreme nu afectează pe un alt semen de-al său.

Dar cu toate acestea, un “drept de a muri” încă nu a fost recunoscut, existând o aprigă controversă, fiind deopotrivă susținători ai acestei idei (de a recunoaște acest drept), cât și combatanți ai acesteia, sigur, fiecare în parte cu argumentele sale.

Interesant însă, Curtea Europeană, ori de câte ori a fost confruntată cu aceste probe, a evitat diplomatic să ofere un răspuns, limitându-se a spune că un astfel de drept nu este recunoscut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar, foarte interesant, nici nu l-a negat ca ar exista.


Av. Artin Sarchizian.


[i] http://www.dailymail.co.uk/news/article-3947826/Teenager-cancer-victim-14-British-child-cryogenically-frozen-winning-court-battle-against-father.html

[ii] http://www.descopera.ro/dnews/15980050-se-poate-trezi-peste-200-de-ani-si-nu-va-avea-pe-nimeni-o-fata-de-14-ani-care-a-decedat-in-urma-unei-forme-agresive-de-cancer-a-fost-criogenizata-la-cererea-mamei-ei

Blocul central

Aici puteți introduce un text care să fie afișat chiar în mijloc. Blocuri similare de conținut sunt afișate și în stânga și în dreapta.


 .